Afisarea articolelor postate in: Ianuarie 2017

Prezența lui Mihai Eminescu în viața noastră

12 Ian 2017 

Prezența lui Mihai Eminescu în viața noastră

 

Gîndind adesea la Poet, la creația sa, în preajma lui 15 gerar mă supun imboldului de a publica alte pagini pe care i le-am dedicat, i le dedic și i le voi dedica smerit, de-a lungul anilor, în semn de mulțumire, ca nevrednic beneficiar al efortului uriaș, concentrat mirabil și materializat cu puterea de Sus a geniului său în publicistică, proză și versuri – talanți dumnezeiești încredințați și cheltuiți cu spor în anii scurtei sale vieți pentru așezarea literaturii române la altitudinea meritată.

Așezîndu-mă cu puțin înaintea orelor 14, astăzi 12 gerar 2017, dinaintea tastaturii pentru redactarea și ordonarea acestui text, de pe un post de radio pe care-l deschid la anumite ore[1], am putut asculta, înmărmurit de suprapunerea de trăiri rînduită de Arhanghelul al cărui nume îl port și eu, cîteva dintre cele douăzeci de „poeme corale“, cum s-a exprimat prezentatoarea, compuse de Radu Paladi pe versurile Poetului!

Cum „nimic nu-i întîmplător“ – cum spunea adeseori părintele Constantin Galeriu, ridicîndu-și odată cu vocea, atît sprîncenele cît și indexul de la mîna dreaptă –, căci „totul e proniator“, primisem zilele acestea de la o harnică doamnă internaută versurile d-lui Emilian Marcu închinate lui Mihai Eminescu, iar eu, preocupat de revizuirea unei cărți școlare, am dat peste o mărturie cutremurătoare a doamnei Aspazia Oțel Petrescu. Dacă versurile nu depășesc  valoric alte nenumărate creații encomiastic-ocazionale (așa cum nici rîndurile de față nu ambiționează s-o facă, în comparație cu altele, similare!), pagina memorialistică probează o valență pe care doar unele capodopere o au: calitatea lor terapeutic-duhovnicească.

Aceste argumente mi s-au părut hotărîtoare spre a mă desprinde, cîteva minute, de la ocupațiile mele obișnuite spre a le împărtăși cititorilor bucuria actualității lui Mihai Eminescu în viața fiecăruia dintre noi, după croiala spirituală specifică.

Redau în continuare, fără comentarii de prisos, cele două texte, în ordinea valorică deja precizată.

[În 1958, în loc de eliberare, d-nei Aspazia Oțel Petrescu i se prelungește detenția cu încă patru ani, trecînd iarăși prin închisoarea de la Mislea, apoi prin cele de la Jilava, de la Botoșani și, în fine, de la Arad, de unde este eliberată în 1962. Iată ce mărturisește despre ultimii săi ani de detenție – nota mea, Mihai Floarea]:

Zăceam într-o disperare neagră, izolată în închisoarea de la Mislea, blagoslovită cu patru ani de detenție peste cei zece executați deja. Singură, într-un pustiu absolut, în total regim de exterminare. De nicăieri niciun ajutor, nicio lumină, nicio speranță. În negura totală brusc mi s-a iscat în minte Rugăciunea eminesciană. Mi-au tot revenit cu obstinație versurile „Înalță-ne, ne mîntuie / Din valul ce ne bîntuie“. A fost începutul recuperării mele. Am realizat cu luciditate că eram în vîltoarea unui val ce mă bîntuia și din care nu eram capabilă să mă ridic. Am realizat apoi că doar Sfînta Fecioară Maria mă putea înălța pe aripa rugăciunii și m-am rugat Ei. Am scris despre acest moment apocaliptic din viața mea de întemnițată, dar nevrednica de mine am omis să detaliez acest moment pe care azi îl numesc „clipa mea Mihai Eminescu“. Prin versurile sale, el mă luase în experiența sa de credincios, m-a ajutat să-mi aflu diagnosticul și mi-a îndreptat speranța către Crăiasa îngerilor pe aripa rugăciunii sale. Cu regrete tîrzii vin să-i mulțumesc acum în numele meu și în numele tuturor suratelor mele cu care împreună am tot murmurat superba sa Rugăciune și ne-am încălzit duhovnicește la sfințenia ei. Cu smerenie rostesc „de profundis“ cuvintele „iartă-mă!“. (Aspazia Oțel Petrescu în Veghea și Ziua, 15 Ianuarie 2009 – Anul Mihai Eminescu – 120 de ani de la ucidere).

*

*   *

 

             

              DOR DE EMINESCU

                                                       de Emilian Marcu

Biblie limbii române este Eminescu astăzi,

Constelație vegheată de singurătatea sa;

Eminescu este carte de citire dusă-n brațe,

Este moartea și-nvierea, este lacrimă și stea.

Dor de Eminescu-mi este zilnic, dor de Eminescu

Veșnic tînăr și ferice este el acolo-n cer?

Duce-o lacrimă pe gură și e zeu și cine știe

Dacă nu cioplește-n taină ramă de cuvinte-n ger!

Biblie limbii române este astăzi Eminescu,

Singur prinț pierdut în zodii, de zăpadă învelit

Este astăzi Eminescu, dorul nostru de zidire,

Temelie pentru limba ce l-a smuls spre infinit.

Ca pe-o roată de lumină este tras fără-ncetare

Domnul nostru Eminescu, care după cum se știe

A turnat limba română în frumoasele tipare,

Biblie îi este astăzi îmbrăcat în veșnicie.

Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,

Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.

El a dat limbii române demnitatea tutelară

Chiar de îl mai strînge lemnul din biblioteci. Ciudat.

Cine-ncape între rafturi de nu poate să respire,

De nu poate să vorbească azi așa cum ar fi vrut

Eminescu. Cine-ncearcă să se mire

Și ne dă un Eminescu ce în rafturi n-a-ncăput?

Dați-ni-l pe Eminescu cel întreg și cel rotund,

Cel ce-asemenea hărții noastre a cinstit limba română,

Dați-ni-l așa cum este, dați-ni-l acuma cînd

În tipare-i liber plumbul și el este o lumină.

Ne e dor de Eminescu cel zidit în demnitate,

Ne e dor de poezia care n-a-ncăput în cărți,

Ne e dor de Eminescu în tipare-adevărate:

Poezia nu cunoaște nici tratate și nici hărți.

Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,

Ca de-o-ntoarcere subită către un izvor curat.

El a dat limbii române demnitatea tutelară;

Dați-ni-l pe Eminescu cel rotund și-adevărat.

El e astăzi limbii noastre piatră pentru temelie,

Biblie limbii române în tipare de granit.

Singur prinț pierdut în zodii îmbrăcat în veșnicie

Eminescu este astăzi românescul nostru mit.

Este cartea de citire dusă-n brațe cu sfială,

Este veacul de lumină tras pe noi ca un izvor.

A-mbrăcat limba română în ținuta ei de gală:

Eminescu este astăzi românescul nostru dor.

 

(Preluată de pe o pagină de facebook).

Calde mulțumiri în numele meu și al cititorilor acestor pagini.

 

București, 12 gerar 2017

Mihai Floarea



[1] Este vorba despre „România muzical“.

Admin · 262 vizualizari · 3 comentarii

Scrisoare către primarul sectorului 4, Daniel Băluță:

10 Ian 2017 

Scrisoare către primarul sectorului 4, Daniel Băluță:


Domnule primar Daniel Băluță,



Vă rog să-mi primiți, înainte de orice, urările firești la începutul lui 2017: la mulți ani cu sănătate și împliniri pe măsura aspirațiilor dumneavoastră și după voia Domnului nostru Iisus Hristos!

În urmă cu ceva timp, am avut surpriza unică în viața mea de cetățean ce locuiesc în sectorul 4 al capitalei de prin 1968 să stau dinaintea dumneavoastră, adică a unui viitor primar, la o discuție omenească, într-o modestă cancelarie de biserică – sînt unul dintre enoriașii Bisericii Sfinții Trei Ierarhi, păstorită de pr. Sorin Ovidiu Mititean. De aici îndrăzneala scrisorii de față cu accente personale.

Ca intelectual creștin, am apreciat gestul dv. de atunci – chiar dacă părea bine „tămîiat“ electoral! Ca profesor cu o experiență de trei decenii la catedră, am aflat apoi cu bucurie că mama dv. este profesoară, iar faptul că – iarăși unicat pentru mine! – ați aprobat, după alegerea dv. ca primar, în chiar toamna anului respectiv, să ne virați în conturile noastre pricăjite sume reprezentînd o recunoaștere a eforturilor cotidiene ale colectivului Liceului Tehnologic de Metrologie „Traian Vuia“ (ați avut în vedere rezultatele elevilor noștri la bacalaureat) m-a făcut să reflectez la străvechiul proverb „omul sfințește locul“, indiferent din care direcție politică ajunge pe un post anume. Am mulțumit, la timpul respectiv, Proniei Cerești pentru aceste dovezi de „politică altfel“ din partea dv. și socotesc nimerit să vă devoalez aceste fapte ca introducere la cele ce am a vi le supune atenției prin rîndurile de față.

Poate că nu depinde de dv. soarta oarecum incertă a liceului nostru – deși e singurul cu profil metrologic din România, datorită proximității cu institutul care e specializat în domeniu; dar sînt convins că ar avea o mare greutate cuvîntul primăriei, al dv. în special, în contextul discutabil și... disputabil al „eficientizării“ (i.e. comasării, restructurării ș.a.). Mă strădui, alături de colegii mei, din 2000, de cînd am devenit, prin concurs, cadru didactic titular al acestui liceu – pe atunci de elită!! –, să ținem sus ștacheta, școala să rămînă Școală, formatoare de caractere, nu o simplă „unitate prestatoare de servicii pentru populație“, cum se pare că gîndesc alții pentru noi... Avînd aceste convingeri, nu pot să-mi reprim îngrijorarea văzînd cum pe zi ce trece apar tendințe clare de degradare atît în plan material (de plidă, sala mea de clasă nu dispune încă de un calculator performant, întrucît cel adus de acasă și-a dat obștescul sfîrșit, iar scaunele și pupitrele se prăbușesc unul cîte unul, cu toate menajamentele posibile: ce e vechi, tot vechi rămîne!), cît și în plan deontologic (e un aspect delicat, peste care trec deocamdată, dar sînt oricînd gata a-l detalia și a propune măsuri concrete de îndreptare). Manuale de literatură și limbă română la clasele a IX-a – a X-a n-am mai primit de nouă ani, deși am cuvîntat prin nenumărate consilii profesorale și am tras un semnal de alarmă letric fostului ministru al educației încă din august, anul trecut (rămas fără răspuns pînă la data prezentei!). Am ajuns să predau Limba și literatura română – întîia materie a catalogului și prima disciplină la care se susțin toate examenele din învățămîntul gimnazial și liceal! – după... telefoanele mobile ale copiilor, căci, în disperare de cauză, doamna dirigintă a clasei a IX-a B pe care o am în încadrare anul acesta, a dispus scanarea unuia dintre manualele rămase tefere, după atîția amar de ani de folosință, și trimiterea filelor astfel rezultate pe adresele de e-mail ale elevilor clasei... De asemenea, am propus și fotocopierea integrală ori parțială – pe cheltuiala părinților, desigur, deși legalmente învățămîntul e declarat gratuit la acest nivel...

Nutresc nădejdea, domnule primar Daniel Băluță, că-mi veți înțelege neliniștile, frămîntările de profesionist. Aș putea să „stau cuminte-n banca mea“ pînă la pensionare, să nu mai deranjez/supăr lumea cu „utopiile“ mele perfecționiste, ridicînd și eu din umeri și indexînd responsabilitatea „altora“ (căci, nu-i așa, mereu alții sînt de vină!); dar mai aud și eu ce „reabilitări“ de spații școlare s-au făcut prin sectorul 3 (un meșter zugrav locuiește pe același palier cu mine); mai văd și eu în ce condiții învață elevii unor instituții de stat ori particulare nu situate-n Finlanda, în Anglia ori aiurea, ci chiar în București... Eu nu-i pot considera în ruptul capului pe elevii noștri „de mîna a treia“ (aș încălca, desigur, și principiul „egalității de șanse“ stipulat în lege) și nu pot coborî nivelul predării-învățării limbii și literaturii române, cum mi se tot sugerează (puțin lipsește pînă la a mi se impune aceasta, din partea unora care abordează strictamente administrativ-economic actul pedagogic!), căci am ajunge astfel la cinica atitudine redată prin zicale încă bine (re)cunoscute care circulau în vechiul regim, ce se lăuda cu numeroase locuri de muncă, dar unde, vai: „vremea trece, leafa merge, noi cu drag muncim“ ori „las᾽ că merge și-așa!“...

Închei deci, optimist, cum consider că-i șade bine omului de la catedră, spre a-și motiva mai bine elevii: cred că, în curînd, se vor îmbunătăți condițiile de predare-învățare și în Liceul Tehnologic de Metrologie „Traian Vuia“, grație analizării paginilor acestora de către primul edil al sectorului 4 și în urma deciziilor luate împreună cu echipa sa de profesioniști responsabili!

Cu sinceritate, încredere și mulțumiri anticipate,

Prof. Mihai Floarea

 

București, 10 gerar 2017

Admin · 194 vizualizari · 2 comentarii

Calendar

Decembrie 2017
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Aug 2017> >>
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare