Afisarea articolelor postate in: 01/01/2001

Nu modificați denumirea Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu“ din București!

01 Iul 2017 


Un demers către primăria sectorului 4



Nu modificați denumirea Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu“ din București!



 



Motto:



„Societatea este un complex de factori ce nu trebuie desconsiderați  niciunul.“ (Mircea Vulcănescu, „Cauzalitate și teleologie în științele sociale“).



 



Îngrijorați de noul demers al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ de a fi schimbată denumirea Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu“ din București, vă comunicăm dezacordul nostru, considerînd resentimentară și nejustificată această măsură.

Cultural, Mircea Vulcănescu (n. 3 martie/mărțișor 1904, în București – d. 28 octombrie / brumărel 1952, în temnița din Aiud) este un creștin de formație enciclopedică, dovadă stînd scrierile sale antume și postume însumînd circa cincisprezece volume. Spre exemplu, doar răsfoind „Opere“, vol. I (1344 p.) și II (1627 p.) (București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Univers Enciclopedic, 2005) cercetătorul de bună credință poate găsi dovezi de necontestat ale onestității, ale pregătirii excepționale, ale patriotismului ardent care l-au caracterizat.
Profesional, ca Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe (27 ianuarie 1941 – 23 august 1944), Mircea Vulcănescu a fost un excelent și perseverent negociator cu Germania, reușind obținerea înzestrării Armatei a 4-a cu echipament și tehnică de luptă la cel mai înalt nivel la care se ajunsese în epocă și a opt vagoane de aur pentru Banca Națională a României – contravaloarea petrolului românesc și a altor bunuri utilizate în conflagrația mondială – ceea ce ar trebui să fie un exemplu pentru guvernanții și diplomații români din toate timpurile!
Judecata nedreaptă, ideologică, din octombrie 1946, venită din partea unui așa-numit „tribunal al poporului“, ca nenumărate altele înființate de comisarii bolșevici trimiși de URSS, nu mai poate constitui un temei actual pentru măsuri ca acelea dorite de Institutul „Elie Wiesel“, deoarece sîntem de părere că nu există nicio legătură între studiul holocaustului – scopul declarat al acestui institut – și creștinul-martir care a lăsat conaționalilor săi celebrul testament verbal „Să nu ne răzbunați!“.


Prof. Mihai Floarea






Admin · 11 vizualizari · 1 comentariu

Comunicat

25 Iun 2017 


Comunicat

 

 

Fundația Creștină „Părintele Arsenie Boca“ se alătură celor peste opt mii de cetățeni români care, zilele acestea, împărtășind același set de valori precum Asociația Foștilor Deținuți Politici și Deportați, Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu“, Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei“ etc., luînd act din presă de reclamația scrisă a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, consideră neavenite schimbarea denumirii unor străzi și a unor instituții, demolarea unor statui etc. în temeiul samavolnicelor hotărîri judecătorești date în timpul regimului comunist de așa-numitele „tribunale ale poporului“.

            Numitul institut își dovedește încă o dată antiromânismul prin noul său demers, ignorînd istoria însîngerată a României supuse experimentului totalitarist din perioada 1945-1989. Bogata memorialistică publicată de mărturisitorii din temnițele comuniste, documentele CNSAS apărute în presă, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România ar fi trebuit, credem, să constituie suficiente argumente că orînduirea comunistă a fost pentru poporul român o epocă de teroare, caracterizată prin crime imprescriptibile, prin abuzuri judecătorești copiind metodele totalitarismului leninist-stalinist, prin demagogie și cult al personalității. Ar fi fost de așteptat din partea lucrătorilor acestui institut, cunoscători ai crimelor naziste, ai grozăviei deportărilor etc. să empatizeze cu suferințele majorității locuitorilor României din perioada comunistă. În loc să militeze, însă, în acest secol al XXI-lea, pentru conviețuire bazată pe drepturile generale ale omului, pe bună înțelegere, pe armonie între majoritari și minoritari, pe respect reciproc decurgînd din recunoaștere și condamnare a tuturor ororilor și crimelor comise de cele două regimuri totalitare, hitlerismul și comunismul, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ optează pentru demersuri în răspăr cu adevărul istoric, jignitoare la adresa unor figuri ilustre ale intelectualității și ale țărănimii românești anticomuniste, care au plătit cu suferințe indescriptibile – de la umilințe pînă la moarte martirică în temnițe și lagăre de exterminare –, curajul de a se împotrivi ideologiei și metodelor experimentale aplicate în Estul Europei, cu precădere în România. Bunăoară, „fenomenul Pitești“, a depășit în cruzime și ingeniozitate diabolică procedeele leninist-staliniste descrise în Arhipelagul Gulag, roman datorat laureatului Premiului Nobel pentru literatură Alexandr Soljenițîn.

Prin demersuri pe lîngă Ministerul de Interne pentru a se schimba numele unor străzi, ori instituții de învățămînt și pentru a se distruge anumite monumente care poartă numele unor foști deținuți politic sau amintesc contemporanilor despre atitudinea anticomunistă a înaintașilor noștri, considerăm că se creează o falsă problemă, anume a combaterii antisemitismului din România contemporană, ceea ce contravine poziției oficiale atît a Serviciului Român de Informații, cît și a șefului Federației Comunităților Evreiești din România, dl Aurel Vainer: Antisemitismul public este clar că este la cote foarte mici. Noi avem o atitudine foarte favorabilă. Am avut un ajutor și din partea Guvernului de a ne reface patrimoniul, mai ales cel religios. Încercăm să redăm societății toate sinagogile. Avem sprijin din multe puncte de vedere. (...) (cf.

Am aduce încă două argumente la care i-am chema să mediteze pe inițiatorii și susținătorii acestui nou asalt asupra valorilor naționale. Primul este atitudinea principială a lui Radu Gyr, care, fiu de actor fiind și iubitor al acestei arte, ca director general al teatrelor din România în timpul scurtei guvernări din septembrie 1040 – ianuarie 1941, a încurajat și a susținut cu hotărîre înființarea în București a teatrului evreiesc „Barașeum“ – singura instituție teatrală funcțională din Europa în anii tulburi ai celui de-al doilea război mondial. Al doilea argument este o frază definitorie a înălțimii spirituale atinse de gînditorul și scriitorul de excepție Mircea Vulcănescu, cel adeseori citat cu memorabilul enunț testamentar: „Să nu ne răzbunați!“: [răspunsul lui Iisus] „pentru oameni aceasta e cu neputință; dar pentru Dumnezeu toate sînt cu putință, [...] pentru mine, creștin, înseamnă, fără putință de dubiu, că, de vreme ce la Dumnezeu toate sînt cu putință, eu pot să nădăjduiesc și să mă rog, azi, aici, ca Iosif Hechter [i.e. Mihail Sebastian] să fie mîntuit (cf. Mircea Vulcănescu, Creștinism, creștințătate, iudaism și iudei. Scrisoarea unui provincial, în Opere, vol.I, București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Univers Enciclopedic, 2005,  pp. 312-313).

Avansînd pe calea decisă în aceste zile de conducerea Institutului „Elie Wiesel“, comunitatea evreiască se poate aștepta la reacții tensionate care amenință pacea socială și, mai departe, periclitează echilibrul interetnic și stabilitatea social-politică specifice unui stat de drept.

Avînd în vedere aceste argumente, solicităm forurilor decizionale din România să respingă recentele pretenții formulate de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ îndreptate împotriva unor nume încetățenite, reprezentative pentru cultura și civilizația românească precum Vintilă Horia, Visarion Puiu, Mircea Vulcănescu, I. C. Petrescu, Gheorghe Jienescu, Vasile Gafencu, Radu Gyr, Pr. Justin Pîrvu.

 

Conceput,

Prof. Mihai Floarea

 


 


*Comunicatul l-am conceput ca proiect supus la 24 cireșar 2017 aprobării conducerii Fundației Creștine „Părintele Arsenie Boca”. Chiar dacă nu va primi aprobarea publicării, materialul de față rămîne valabil, adăugîndu-se numeroaselor petiții și proteste ale societății civile românești.
La sugestia telefonică venită din partea fundației la data de 27 cireșar 2017, am întregit textul prin referiri la Radu Gyr și Mircea Vulcănescu.


Admin · 16 vizualizari · Scrieti un comentariu

Contra islamizării Bucureștiului

03 Iun 2017 


Către:

Către:


Curtea de Apel București Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal Dosar

2315/2/2016


Splaiul Independenței nr 5, sector 4, București Cod poștal 050091








CERERE DE INTERVENȚIE ACCESORIE






Subsemnatul FLOAREA MIHAI, domiciliat în București (...)*, formulez prezenta cerere de intervenție accesorie în interesul domnului Cătălin Ioan Berenghi, în procesul intentat Guvernului României cu privire la construirea Mega Moscheii din București, proces care se află pe rol în dosarul 2315/2/2016.


Motivele pentru care nu doresc construirea Mega Moscheii din București sînt următoarele:


1. Sînt creștin ortodox, ca majoritatea bucureștenilor și a populației actuale a României.



2. Numărul musulmanilor care trăiesc în tot sectorul 1, unde se va construi moscheea, depășește cu puțin 900. Capitala, în totalitatea ei, nu deține mai mult de 9000 de musulmani cu acte de domiciliere la zi și plătitori de taxe locale;


3. Mă tem că în localitatea mea de baștină siguranța traiului îmi va fi amenințată. Nu am încredere în politicienii turci, deoarece actualul președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, am aflat din presă că este un om condamnat pentru propagandă islamică și a declarat că „Moscheile sînt cazărmile noastre, / Cupolele sînt coifurile noastre, / Minaretele sînt baionetele noastre / Credincioșii musulmani sînt soldații noștri“. Opinia mea este că Bucureștiul, capitala României, nu are nevoie de o asemenea politică agresiv-islamistă, contravenind valorilor europene de bună conviețuire, în pace și prietenie;


4. Sînt informat că moscheea urmează să fie construită în sistem islamist, urmînd a fi controlată de Turcia, nefiind subordonată sistemului musulman al locuitorilor României, îndeobște cunoscut. Dacă aceia care vor controla și vor conduce această moschee nu vor fi loiali statului român, am motive foarte serioase de a mă teme pentru viitorul meu și al concitadinilor mei, cunoscînd teroarea ce domnește în statele controlate în prezent de islamiști;



5 Capitala României ca și întreagul spațiu carpato-danubian creștin au fost tradițional apărate de musulmanii care au avut aici, de-a lungul vremii, doar interese de a jefui și de a teroriza populația, nicidecum de a o proteja ori de a o sprijini în vreun fel. Dintre voievozii români consemnați de istoria însîngerată a neamului meu, amintesc pe marele domnitor Sfîntul Constantin Brâncoveanu, martirizat de turci, fapt considerat normal de istoricii turci de ieri și de astăzi. Consider deci această megaconstrucție un act agresiv, sfidător la adresa trecutului țării mele, dar antiromânesc și în prezent, așa cum am argumentat demografic și politic.



            1 iunie 2017


*NOTĂ: Cineva mi-a sugerat că datele din buletin și adresa nu sînt relevante: mă supun observației și le trec sub tăcere!

Admin · 134 vizualizari · Scrieti un comentariu

De ce martie și nu MĂRȚIȘOR?...

03 Mar 2017 

De ce martie și nu MĂRȚIȘOR?...

 

Scurta-mi pledoarie pentru revenirea la denumirile românești tradiționale ale lunilor anului – specificate, de regulă, în calendarele creștin-ortodoxe – pornește înadins în contextul unei ciudate orientări occidentale, chipurile „corect politică“, a indexării tuturor obișnuințelor cultural-cultuale, a tuturor adevărurilor adînc înrădăcinate, naționale, care ne-au făcut apți de a sta demn milenar în calea „tuturor răotăților“ urzite și prăvălite asupră-ne de vecini (dușmani statornici!) ori conjuncturali – migratorii.

Încep cu întîia lună de primăvară observînd că foarte greu s-ar putea afla astăzi o denumire românească în aceeași măsură paradoxal-odioasă etimologic, dar care trece drept inocentă, precum „martie“! Ce contrast grozav între MĂRȚIȘOR[1], numele neaoș, rar utilizat, din păcate, al celei de-a treia luni din calendarul iulian și gregorian și „martie“ – „sinonim“, după dicționar, al numelui lunii care face stăruitoare exerciții cromatice și muzicale de instaurare a primăverii! În timp ce băștinașii acestor meleaguri carpato-danubiene își îndreptau gîndurile senine către daruri simbolice, MĂRȚIȘOARELE, confirmîndu-și public sentimentele cele mai frumoase față de semenii apropiați, în pașnică armonie cu izbucnirea înmiresmatelor gingășii vegetale împodobind cîmpurile și pădurile, concomitent cu măiestritele glăsuiri de înaripate ridicate spre slava Creatorului, barbarii năvălitori lihniți, ahtiați după bunuri nemuncite ori vînînd slava deșartă, precum au fost și romanii, își ascuțeau armele, dedicînd luna sîngeroasei zeități ce răspîndește violența și moartea!... Că majoritatea vorbitorilor de limbă română, pe cînd încă se credeau descendenți ai romanilor, au ales vocabula „martie“, un derivat de la substantivul propriu Mars / Marte cel aducător de haos, nefericire, schingiuiri și moarte ar fi justificabil: era vorba de un (fals!) prestigiu al învingătorilor. În privința romanilor, mă gîndesc la sincretismul despre care scria odinioară, între alții, Victor Kernbach[2]: el ar putea fi invocat științific în acest caz. Cred însă că ipotetica fuziune dintre diverși zei precum Mavors (umbric), Maris (etrusc) și Ares (grec) care a generat la romani pe Mars / Marte nu mai poate fi o explicație viabilă pentru contemporani spre a folosi același cuvînt! Cît despre planeta Marte, și ea amestecată în acest ghiveci de către romanii cei lipsiți de imaginație (au împrumutat, cum se știe, mai toate zeitățile și credințele de la greci, așa cum și aceștia, la rîndu-le, o făcuseră cînd s-au instalat în Balcani, preluînd mitologia și civilizația pelasgilor – străvechea denumire a autohtonilor), planetă socotită și ea demnă să i se dedice prima lună de primăvară din clima temperat- continentală a Europei, nu mă obosesc să glosez mai mult decît o propoziție: în dicționarul lor, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant[3] menționează simbolistica pătimaș-războinică a acestei planete! Constituie, deci, pentru mine o tristețe faptul că românii continuă să utilizeze același lexem și în zilele noastre, cînd obîrșia lor reală este lămurită, trecînd, peiorativ, cuvîntul MĂRȚIȘOR printre termenii desueți, țărănești.

Ce preferăm, așadar: pacea, armonia, iubirea și bucuria de a trăi conotate de MĂRȚIȘOR, sau distrugerea, jaful, vărsarea de sînge, moartea camuflate prin uzuala denumire „martie“ – lună dedicată zeului războiului?

„Dacă oamenii s-ar informa – percep parcă un gînd firav al unui cititor de bună credință – poate...“

Las punctele de suspensie să-și facă treaba, deși lingvistica, mitologia, istoria, geografia îi cam lasă nepăsători pe contemporanii mei începînd încă din grădiniță și de pe băncile școlii, după cum observ cu obidă, ca dascăl...

Să nu lăsăm să lucreze mai departe comoditatea îmbinată cu ignoranța și neglijența, căci dacă n-am ști, păcat mare n-am avea, dar odată aflînd care-i adevărul...

Similar lui MĂRȚIȘOR, celelalte denumiri tradiționale au conotații cu valori metaforice ilustrînd genialitatea strămoșilor noștri a căror limbă n-o prețuim îndeajuns.

Voi reveni asupra problematicii.

 

București, 2-3 mărțișor 2017

Mihai Floarea



[1] Etimologic, DEX-ul (1975) și Noul dicționar universal al limbii române (2007), menționează: marț numele popular al lunii martie; cu diminutivul mărțișor, indicînd în final etimonul latin martius. Deși nici Mihai Vinereanu n-a izbutit pînă acum să găsească acestui arhaic cuvînt un etimon PIE, optînd prudent pentru unul medio-grec sau pentru etimonul latinesc indicat în dicționarele deja menționate (v. Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Editura ALCOR EDIMPEX, 2008, p. 509), intuiesc originea lui traco-dacică, bazîndu-mă pe bogata sa familie: marț, marți (cu cel puțin opt zile nefaste – v. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, București, Editura Fundației Culturale Române, 1997, pp. 116-117), Marțolea, mărțișor.  

[2] În Dicționar de mitologie generală, București, Editura Albatros, 1983, p. 389.

[3] În Dicționar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. 2, București, Editura Artemis, 1995, p. 272.

Admin · 305 vizualizari · 2 comentarii

Ecou la opiniile unui protestatar

22 Feb 2017 


Citesc un interviu din adev.ro/olqaca al unui actor clujean și preiau următoarele idei:



♦spirit civic a existat întotdeauna în România; ♦trăim într-o țară în care puterea manipulării este fantastică și ăștia au transformat glumele noastre legate de banii de la Soros într-o armă pentru ei. Deci nu, nu am căpătat niciunii niciun leu de la Soros sau Șoroș; ♦Au fost seri în care am lipsit [de la proteste – nota mea, M. F.] deoarece am lucrat; ♦Normalitatea înseamnă responsabilitate pe toate planurile – tu ești responsabil făcându-ți jobul, eu sunt responsabil făcându-mi jobul, președintele țării e responsabil făcându-și jobul, iar politicienii sunt responsabili făcându-și jobul; Țara vrea, concret, ca niciun penal să nu mai ocupe funcții publice de demnitar, strada vrea ca cei care au greșit să plătească, dacă e nevoie să plătească cu libertatea lor, pentru că au greșit atât de flagrant, fie. Strada vrea să plătească fiecare, exact cum tu, eu, fiecare plătim la locul de muncă dacă stricăm ceva, strada vrea ca cei care ne conduc și fură să plătească și prejudiciul să fie recuperat. Banii noștri pe care-i dăm la stat se scurg printre degetele lor și merg pe căi pe care noi nu le mai putem controla, suntem furați și jefuiți. Strada asta cere, să se oprească o dată hoția asta; ♦ Nu e posibil ca un impiegat de autogară, mustăcios din Teleorman, importator de anvelope second-nad [sic!], să ajungă să decidă destinul unei țări și să fie atât de aproape s-o arunce în gura neantului acestuia geostrategic în care ne aflăm, numa ca să-și salveze lui pielea. ♦Sunt de acord cu votul, dar pentru PSD au votat 45% din cei 40% care au votat. PSD deține o majoritate cu 18% dintre cetățeni. Așa-i în democrație, eu nu contest votul, contest că au stat oamenii acasă, că nu au fost interesați, că au fost morți din punct de vedere civic, dar acei 18% nu au investit [corect: învestit – nota mea, M. F.] un guvern să dezbine poporul și să dea drumul la hoți și să reglementeze de așa natură bugetul astfel încât să nu mai poată fi trași la răspundere; ♦Când hotărăști că nu ieși la luptă, deja ești înfrânt. Mai bine dă-ți o șansă. Regretele în viață vin nu de la lucrurile pe care le-ai făcut, ci de la cele pe care nu le-ai făcut.


Am comentat astfel materialul publicat pe adev.ro/olqaca:



Mesaj de la un luptător din 21 decembrie 1989 din Piața Universității (fără „certificat de revoluționar”!), care avea pe-atunci 33 de ani:



Domnule Bogdan Bob Rădulescu,



Cîteva idei valabile exprimate frust de dv. le-am îngroșat și concomitent le-am subliniat în interviul citit pe adev.ro/olqaca (detaliile le aflați pe pagina mea de facebook sau pe blog). Îmi place delimitarea: protestatari-votanți și indiferenți-tăcuți-lipsiți de spirit civic. Apreciez că n-ați absentat de la slujbă (jignind limba română folosiți barbarismul „job”!) – semn al responsabilității – și am încredere în oameni ca dv. Nu pot fi însă alături de dv. pentru că n-aveți / nu vă exprimați credința în Dumnezeu; împreună cu ateii, agnosticii, liber-cugetătorii etc. eu, ca ortodox-creștin, n-oi merge niciodată!



Cu stimă,


Mihai Floarea  

București, 22 făurar 2017



Admin · 71 vizualizari · Scrieti un comentariu

1, 2, 3 ... 11, 12, 13  Pagina urmatoare

Calendar

Noiembrie 2017
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Aug 2017> >>
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare